Ok. Nu ca ar interesa pe cineva… Insa recent am citit un articol legat de ajutoarele date sinistratilor (oare cu adevarat erau sinistrati?) din judetul Braila, judet lovit crunt de inundatiile provocate de “umflarea” Dunarii, unde la Braila a avut un maxim istoric de 709 cm. Link: aici.
Asta spune multe despre mentalitatea romanului, in calitate de beneficiar de un ajutor, de ofertant de ajutor si de vietuitor complacut in situatia in care se gaseste. Si a declansat in mine dorinta de a scrie ceva pe tema asta.
De ce nu ma mai intorc in Romania? Pentru ca timp de un an (oct. 2008 – sep. 2009) am facut greseala sa reconsider pozitia mea fata de Romania si sa cred ca poate totusi s-a schimbat ceva… Prin urmare, mi-am luat toata familia – pisica inclusa si am pornit inapoi spre scumpa mea tara… Trebuie sa precizez ca m-am stabilit in Italia din 2005.
Ok. Ajunsi in Romania… sa ne stabilim “legal” domiciliul. Eu fiind din Braila, iar Braila nefiind New York am zis sa merg in Capitala, ca poate am mai multe sanse acolo. Zis si facut. Capitala sa fie.
Am gasit un loc cu chirie, pe “bulevardul” Apicultorilor, la 10 minute de mers cu bicicleta de Aeroportul Baneasa… Am pus bulevard intre ghilimele deoarece, in secolul XXI, in Romania tara europeana, langa o poarta de intrare in tara, mai exista locuri unde nu poti intra nici macar cu caruta – recte acest bulevard. Chiria? Special pentru noi, proaspat veniti din Italia, 250 de euro plus cheltuieli. Ok. Nu mai vorbesc de conditii (fara canalizare, fara apa curenta). Ce imi “placea” era faptul ca eram aproape si de Baneasa Shopping City, de JollieVille si de alte centre comerciale cu nume fitzoase (sa ma exprim si eu in ton cu moda). Si totusi, la saracia care e (dar oare exista cu adevarat?) in Romania, cam multe Ville, City, Mall, Super Market si Market avem… Bucurestiul are Carrefour cat are Torino si Milano la un loc.
Ok. Documente. Cozi la primarie, traduceri peste traduceri, stupoare la faptul ca sotia mea isi pastrase numele de fata (va spun o poveste amuzanta ceva mai incolo)… Intr-un tarziu reusim sa declaram rezidenta in Bucuresti (asta ca sa nu ne dea Base afara ca nu avem buletin de Bucuresti).
Inmatriculat masina. Aici e frumoasa povestea… Pana sa reusesc sa o inmatriculez umblam cu numere de Italia… In drum spre un interviu (pentru un call center in limba italiana), oprit regulamentar la trecerea de pietoni, sunt accidentat din spate de o cucoana, la randul ei impinsa de o alta cucoana care avea frumoasa viteza de 80 km/h in oras… Stop spate si bara de protectie. Aparent. Ca sub masca la bara era priza de aer cu suport plus alte chestii. Masina in garantie, nu ma preocupam prea mult. Mergem la Politie…desi nu am inteles de ce nu a venit Politia in tot timpul asta (adica vreo ora si un sfert) ca aici in Italia, la incidente cu masini mai multe decat doua, intervine Politia. La Politie, spre stupoarea mea… zice politistul de serviciu: Sarut mana doamna doctor (cea care a provocat totul). Eu gandeam…la naiba, se cunosc, sa vezi ca pic eu de fraier. Apoi spre cealalta… Sarut mana doamna preoteasa… Zic la naiba… unde dracu’ am picat? Se cunosteau deja… sa fie oare vechi clienti in treburi cu incidente sau cunostinte? Pana la urma s-a dovedit ca erau si una si alta. Imi pune fiola (si mie? de ce? eu eram ala primul, oprit regulamentar si venit de buna voie la politie). Ok.. dupa vreo 4 ore petrecute acolo deoarece domnul politist de serviciu nu vroia sa iasa afara sa constate daunele la masini ci trebuia sa vina un altul, care era plecat sa constate un alt accident (aha! deci se poate pana la urma!!!), am reusit sa aranjam trebuiele fain frumos, eu am luat asigurarea cucoanelor si am plecat in treaba mea…
Pentru inmatriculat masina mi s-a parut ca trec prin furcile caudine. Traducere legalizata act de proprietate din italiana in romana . Tchaing! cu toate documentele traduse (inclusiv permise de conducere) am ajuns la 240 lei. Ok. Bifat pe lista. Neeeeeeeeeeeeeext!
Taxa de poluare. Euro 4, 1200 cc benzina. Tchaing! 1680 lei. La naiba… Si o Dacia din ’80 inmatriculata o data cu mine, 40 de lei… E posibila asa ceva?.
Impozitul pe masina… Aici ceva mai slabut… doar vreo 30 de lei daca imi aduc bine aminte.
Ok. hai la RAR. Aici (nu uitati accidentul) imi spune: dom’le masina dumitale (nu in tonul asta atat de respectuos, ca deh! aveam eu nevoie de ei nu ei de banii mei si ca trebuiau sa isi faca treaba) nu este apta pentru a circula pe drumurile publice… Ma uit la ea (la masina), ma uit la el (la tip), mai fac inca o data figura si intreb… ce are dom’le? Pai sa vedeti ca nu este intreaga! Ca are stopul spart si masca de la bara de protectie rupta… Zic bine dom’le, dar nu am avut timp inca sa o repar ( ca cei de la Porsche Aviatorilor ma primeau abia peste vreo 2 luni). Am dovada de la Politie ca e declarat incidentul. Nu dom’le… nu e apta a circula pe drumurile publice din Romania… O reparati si va intoarceti. Vizita asta cu rechemare m-a costat si aici 100 si ceva de lei. Plus inca 40 de lei rechemarea.
Ok. Medic de familie… Am mers si noi luati de curent…la o doctorita… Acolo, obisnuit ca in Italia ca te prenotezi si cand iti vine randul poti sa te duci… stam linistiti la coada eu, sotia si copilul… ne vine randul nostru…puteti sa mai asteptati un pic? ne intreaba asistenta, ca a venit cineva cu un cadou pentru doamna doctor. Ok, mai asteptam, ce sa facem, dat fiind ca tot suntem aici… Din mici cadouri in mici cadouri, in acea seara a trebuit sa mai treaca vreo 90 de minute pana sa intram la dansa, iar cand am fost inauntru, am fost atat de repede expediati ca mi s-a parut totul un vis scurt.
Deci treaba e ca Romania si romanii vor ramane la acest stadiu pentru inca multa vreme. Si acestea sunt doar cateva mici motive pentru care nu ma mai intorc in Romania.

Advertisements