Am un loc de munca cu un sef, de fapt doi, care sunt intr-un razboi continuu cu cei de deasupra lor, care le dau munca.
Din acest razboi, un du-te vino fara sfarsit, nu au de suferit decat muncitorii. “Cand zeii se cearta, sufera muritorii” – nu stiu daca a zis-o cineva sau am inventat-o eu, dar imi place cum suna.
Azi mi-am zapacit sotia cu aceasta situatie, deoarece dimineata la ora 8 mi-au spus: te lasam in concediu fara plata (nesolicitat insa de mine) pentru 13 zile. La ora 12 au schimbat: poate te lasam in concediu fara plata, nu stim cand. Seara, dupa toate dezamagirile si gandurile negre legate de lipsa sursei de venit pentru cateva zile, imi vine vestea ca s-a revenit la normalitate (desi nimeni nu stie care ar fi aceea) si ca nu mai trebuie sa stau in concediu. Si eu care deja ma impacasem cu ideea, imi facusem planuri legate de masina, de casa si de altele… acum sunt iarasi morcovit ca mi-au stricat (pentru inca o data) planurile.
De ce este atat de greu sa fii constant? De ce e greu sa ai un dialog deschis cu persoanele din jurul tau, sa lucrezi cu ele dupa un plan dinainte facut nu asa, din mersul trenului.
Si chestia mai grava este ca nici macar nu isi cer scuze pentru toata valmaseala pe care o provoaca si tot acest deranj.
As vrea sa aud un sef, un manager, pe cineva care sa imi explice rostul acestei tactice: divide et impera. O inteleg dar nu o pot accepta, in situatia in care stiu ca se poate lucra si altfel, obtinand rezultate mai bune.
Ok. In alta ordine de idei, pentru cine nu stie situatia din Italia, Mario Monti e primul ministru “de criza”, pus ca sa scoata tara din impasul -ales si autoprovocat as zice, in care se gaseste.
Acest stimabil domn, pe care il admiram pana cu ceva vreme in urma, a facut o declaratie pe cat de irationala, pe atat de socanta: postul de munca fix (contractul pe termen indeterminat) este monoton, iar tinerii ar trebui sa schimbe cat mai des locurile de munca: aici e declaratia, pentru cine o intelege.
Pentru cine nu o intelege voi incerca sa traduc in mod cat mai exact cuvintele premierului:
“Tutte le cose che stiamo cercando di fare sono operazioni di ricerca della consapevolezza. I giovani devono abituarsi all’idea che non avranno un posto fisso per tutta la vita. E poi, diciamolo, che monotonia”
Traducere: “…Toate lucrurile pe care incercam sa le realizam sunt operatiuni de cercetare a constientizarii. Tinerii trebuie sa se obisnuiasca cu ideea ca nu vor avea un post fix pentru intreaga viata. Si apoi, sa fim sincer, e o mare plictiseala (postul fix)”
Deci acest domn, dintr-o singura fraza, da cu tifla in cap la tineri care spera sa faca o cariera in viata, sa realizeze ceva. Oriunde te-ai duce iti cere experienta, iar daca pui in CV ca ai schimbat locurile de munca mai des decat sosetele, nimeni nu te va lua in considerare.
Te duci la banca sa iti iei casa… trebuie sa ai minim un an vechime (desi in realitate ai mai multe sanse daca ai doi) la locul actual de munca.
Oriunde te-ai duce sa te angajezi sau sa soliciti imprumut, iti cere un loc stabil de munca. Incercati domnule Monti sa explicati bancilor si angajatorilor treaba cu postul fix si monotonia.
Daca primul ministru declara asa ceva, cum ar putea reactiona angajatorii? Desfacand sampaniile si ciocnind pentru liber la joaca de la o luna la alta cu angajatii.
De cand sunt in Italia cel mai lung contract de munca a fost de 9 luni desi muncesc la actualul patron de 19 luni.
Situatia in Franta, vecinii dar si “dusmanii” istorici in toate ai italianilor.
In Franta, dupa 1 an de contract pe timp determinat in aceeasi societate, societatea este obligata sa te angajeze pe durata nedeterminata. In Italia legea spune ca dupa doar 9 luni ar trebui sa te angajeze pe durata nedeterminata. Insa, smecheria italiana, patronul isi deschide doua societati si te joaca de pe una pe alta.
in Franta cel care vine sa lucreze prin intermediul unei agentii castiga mai mult decat castiga cel cu contract pe timp nedeterminat desi muncesc amandoi la fel si cot la cot, iar agentia isi ia o mica parte. In Italia, agenzia ia de 2 chiar si de 3 ori mai mult decat ii dai muncitorului, iar cel cu contract nedeterminat il pune pe cel prin agentie sa ii faca si partea lui de munca, luand si mai multi bani.
In Franta, sindicatul este intr-adevar o putere iar legile sunt respectate, fie din frica fie din principiu. In Italia, daca te duci la sindicat, sunt mari sanse ca sa te duci degeaba, deoarece cei de la sindicat de multe ori se duc “in persona” la angajator si il santajeaza cu denuntul facut de angajat. Angajatorul plateste, sindicatul tace din gura si nu actioneaza mai departe, cum ar trebuie.
Off topic: Italia: internet maxim (doar comercial) 20 Mbps, treci granita, iesi din tunel si deja ai WiFi gratuit in benzinarii si linii de internet la 100Mbps si culmea, la un pret mai mic decat in Italia pentru 20 Mbps. (45€/luna in Italia contro 29€/luna – doar internet, in Franta)
Ok. Care-i rostul acestui post? Poate vede cineva si va incerca sa nu se ajunga la situatii similare si in Romania.

Advertisements