Mă găsesc într-un moment relativ…plictisitor şi incert. Adică plictisitor că m-am săturat de munca pe care o fac acum, o lună întreagă departe de familie şi apoi doar 3 zile pline petrecute împreună… Duminică ar trebui să plec din nou… Iarăşi plictiseala şi rutina care până la urmă omoară sufletul.
Incert… că munca asta se va termina peste două luni – în mod teoretic. În practică ar putea să se termine şi mâine. Şi când se termină… ce va fi? Boh!
Să nu mă înţelegeţi greşit…poate sunt unul din puţinii norocoşi – deşi nu mă simt, care au un loc de muncă sau care în ultimii doi ani de zile au avut – într-un anumit sens, certitudinea zilei de mâine.
Dar mă găsesc acum în faza..”aş face dar nu am posibilitatea”. Nu aş putea risca situaţia financiară a familiei şi aşa şubredă.
Şi acum ajungem la titlul articolului…adică la mesajul lui:
“Do I really look like a guy with a plan? You know what I am? I’m a dog chasing cars. I wouldn’t know what to do with one if I caught it!”
– “Arăt ca unul care ar avea un plan? Ştii ce sunt? Un câine care fugăreşte maşini. Nici nu aş ştii ce să fac dacă ar fi să prind una!” – The Joker din Batman – The Dark Knight
Chiar aşa… Sunt unul fără un plan în acest moment şi asta e grav. Nu sunt adeptul zicalei “Carpe diem!” Dar în acelaşi timp nu am avut mereu un plan. Şi acum mă uit în gol aşteptând trenul care să mă ducă spre următoarea destinaţie…
Referitor la citatul dinainte şi la treaba cu banii… am urmărit cu atenţie articolul de aici (de altfel de aici vine şi inspiraţia articolului) şi sincer m-a pus pe gânduri dacă până la urmă goana după bani e…profitabilă şi sănătoasă. În acestă goană am ignorat o chestie: liniştea spirituală, mai bine spus odihna.
Aşa că m-am decis… rest more work less!!!

Advertisements