Doar o vorbă “săţ-i” mai spun – George Pruteanu!

diacritica

Îmi zice wordpressu’ că azi cineva a nimerit pe blogul ăsta căutând să afle “când se scrie fi cu doi i”. Răspunsul e simplu: fi nu se scrie niciodată cu doi i, că dacă-s doi i, devine fii, care nu mai e fi.

Acu’, serios vorbind (şi-n caz că te mai întorci pe aici):

Infinitivul – întotdeauna cu un singur i: a FI.

Viitorul: se formează de la infinitiv, deci tot cu un singur i. Întotdeauna. Voi/vei/va/vom/veţi/vor FI. FI, invariabil, la toate persoanele.

Condiţionalul prezent: ca şi viitorul, se formează de la infinitiv, deci tot un singur i. Întotdeauna. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI. FI, invariabil, la toate persoanele.

Condiţionalul perfect: tot cu FI de la infinitiv, adică un singur i. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI fost. FI, invariabil, la toate persoanele.

Conjunctivul prezent (adică ăla care începe cu “să…”).  Se formează de la FI-…

View original post 414 more words

Advertisements