Tag Archive: România


Hello everyone. An English summary of present article is at the bottom. Thanks.

Salutare

Mă tot bate un gând să înființez o nouă rubrică – “Gică Contra constructiv”, cu titlu alternativ “Anti Român pentru românii obișnuiți”. Văd că toată lumea o bate cu naționalismul, patriotismul și alte “-isme” care, în viziunea mea, sunt inutile așa cum sunt manifestate.

Recent, un coleg blogger, am menționat despre el în acest articol Tineri, viitori politicieni şi mentalitatea lor a scris un articol plin de “-isme” ca cele descrise mai sus.
Tânărul Pristanda s-a ofensat de un profil Facebook al unei studente române ce se găsește la studii în Marea Britanie. Care tânără a pus o poză de profil în care scrie “România! explore the savage garden of corrupt authorities and barbarian crowds” dar cu o labă de câine însângerată, în mod sigur referire la tratamentul câinilor comunitari în România.
Acest Pristanda, dar și alți mici Pristanda și Dandanache în devenire, s-au ofensat deoarece tânăra ar trebui să reprezinte România în lume, nu să arunce cu noroi, să murdărească imaginea pură și idilică pe care țara lor o are în lume.
Însă stimabili confundă, în opinia mea, naționalismul și patriotismul adevărat cu “-ismele” comuniste și comandate. De ce?
Eu unul nu mă simt reprezentat de domnișoara în discuție – Anca Rujan, așa cum nici dânsa nu se simte reprezentată de mine. Îi înțeleg și îi susțin punctul de vedere și opiniile privind România.
Eu sunt reprezentat, din păcate, de un Parlament care a luat premiul de “Man of the year 2013” pentru corupție. Și acest lucru îl spune o sursă străină, independentă, Organized Crime and Corruption Reporting Project în acest articol.
Eu sunt reprezentat, din păcate, de acest Titulescu negativ, acuzat de plagiat dar și multe altele.
Eu sunt reprezentat, din păcate, de un europarlamentar acuzat de corupție și solicitare mită. Aici articolul în “The Economist”.
În presa internațională țara asta pe care acești Pristanda și Dandanache o apără este reprezentată de astfel de cazuri: articol despre japoneza ucisă la București în “Japan Daily Press” .
Sau de cazul copilului mușcat de câini, în BBC.
Și lista continuă stimabililor. Astea sunt lucrurile pe care le vede și le consideră lumea occidentală despre noi. Nu poza de profil a unei stundente.
Sunt anti român. Contra românului obișnuit actual, contra României actuale. Nu mă reprezintă, nu mă interesează și nu țin la ea. Din partea mea, România actuală merită să moară. Doar așa se naște ceva mai bun și mai sănătos.
Nu concepții de “-isme” aride și de fațadă.
Stimabilul Cristian ridică toporul naționalismului și al patriotismului, dar uită să menționeze că nici măcar una din vacanțele lui recente nu a fost în România. Stimabile, dacă tu te duci la străini în vacanță, acel străin nu gândește decât la o chestie: turismul în țara ta e de tot rahatul, dacă tu vii la mine. Și are dreptate. Asta este ipocrizie stimabile. Când strigi hoțul dar te găsești cu mâna-n sac e ipocrizie.
Domnul Pristanda se fălește cu noua sa jucărie, mărul 5S. Stimabile sunt telefoane produse sub sigla românească, Evolio și Allview, să numesc doar două mai importante. De ce, din patriotismul tău, nu cumperi asemenea produse. Trădător de neam și țară ce ești.
Lista poate să meargă la infinit cu exemple de dat cu stângul în dreptul.
Vreți să vedeți un naționalist adevărat? Uitați-vă la domnul Dan Tanasă. Blogul dânsului este aici. Dânsul se luptă prin tribunale pentru respectarea legii, pentru națiunea aceasta, pentru români. Și o face prin tribunale, nu doar din vorbe. Tot respectul domnule Tanasă.
Ce sunteți voi? Doar niște cățeluși crescuți sub umbra comunismului. Vă credeți viitori politicieni, democratici, dar mustiți de învățături comuniste. Ca și “părinții” voștri ideologici, știți doar să aruncați cu noroi în ceilalți ce nu sunt ca voi, deoarece nu știți alt aspect decât murdăria.
Voi sunteți frâna evoluției României. Nu Anca Rujan sau alți trădători de țară, eu inclus.
Voi stimabili Pristanda și Dandanache, alegând să mințiți și să vă mințiți cu “-isme” ieftine și fără fundal. Când refuzați realitatea și o negați altora nu faceți nimic patriotic. Doar ignorați și vă continuați viața într-o hazna ai cărei pereți devin din ce în ce mai înalți și mai alunecoși, greu de escaladat.
Adevărul duce la progres. Nu iluziile pe care voi le impuneți ca patriotisme. Realitatea și acceptarea ei duce la schimbare, la încercarea de a schimba ceva. În aceste “-isme” s-a scufundat societatea românească în mod accelerat de undeva de prin 1989 și chiar mai înainte.
În încheiere câteva cuvinte despre viața academică a tinerei revoltate și a domnului Pristanda.
Prima a făcut carte pe bune. Olimpică internațională și la materiile importante, acum studentă la o universitate de top 25 din Marea Britanie. Lumea spune că a avut banii pentru asta…tatăl era comisar șef la Garda Financiară. Însă banii, chiar să fie, merg doar pe plan intern să corupă…la extern mai greu.
În schimb al nostru Pristanda este un student, obișnuit, la o universitate privată din România. Facultatea? Administrație publică. Că deh! tânărul politician nu este destul de sigur de el și are nevoie de un salar fix și carieră bugetară. Și asta ar trebui să spună tot despre capacitățile stimabilului.
Micuților – care continuați să aruncați cu rahat în cei pe care nu îi puteți ajunge sau nu îi puteți aduce în haznaua voastră. Patriotismul și naționalismul vostru emană același iz de stricat precum comportamentul și mentalitatea voastră.
PS: Completare la un comentariu pe care l-am făcut…o fi din vremea lui Boc proiectul Codului Penal, dar din 2012 până acum, stimabile Kristofer, cineva ar fi putut și trebuit să se opună. În schimb nu, au votat toți la unison, opoziție sau nu, pentru acest cod penal. Dovadă cât sunt de puri și ce principii alese au politicienii.

For my non romanian readers: this is about fake patriotism that some romanians are showing and pretending that everyone should do same. Romania isn’t a heaven on earth. Is waaaaay too far to be one. Is most likely towards being a hell on earth. If you come here to do business…NOT! It’s an unstable economical enviroment, with laws that are changing on a daily basis, with so much taxes that if you want to be fair and legal you’ll close in no time.
The working force is mostly unprepared and uneducated. Infrastructure in almost zero. We weren’t able to do a decent road from Dacia plant to the main highway. Trains are travelling at a mere 100 km/h, in some parts even at 30 km/h.
Romania is the land of corruption. The proof is the “Man of Year 2013” prize awarded to the Romanian Parliament for corruption by the OCCRP – Organized Crime and Corruption Reporting Project, an independent, non profit association of Investigative Reporting, stretching from Eastern Europe to Asia.

Ieri am fost sa fac revizia la maşină la un centru Norauto. Aşteptând acolo sa îmi facă maşina văd la un moment dat agitaţie mare, doi angajaţi care saltă într-o maşină şi fug ca şi cum să ajungă pe cineva din urmă. Apoi aud vorbe cum ca cineva fugise cu maşina fără să plătească după ce îi făcuse reparaţii şi revizie.O pagubă de vreo 2000 de euro, între componente şi manoperă. Şi îl aud pe unul de-acolo zicând: “ma sto stronzo di romeno.Lascia la carta d’identita, numero di telefono e poi cosa fa?Scappa con il doppione pensando che non la prende nessuno?!” Ceea ce tradus ar fi ” da’ prostul ăsta de român, lasă cartea de identitate, numărul de telefon şi ce face?!Fuge cu dublura crezând că nu-l prinde nimeni?”
La Norauto când faci ceva la ei le laşi cheia şi maşina iar ei când termină de lucrat la maşină o parchează şi ţi-o dau după ce ai plătit.Românul nostru, venise el ăla deştept cu dublura de la cheia de contact şi plecă fără să plătească. Ăştia au chemat carabinierii, le-au dat numărul de inmatriculare, numele si adresa pe care ăsta o declarase. Şi să mai mergi cu capul sus şi să fii mândru că eşti român.
Acum sunt la consulat. Coadă ca la lapte pe vremea regretatului. Foaia cu lista şade ca o regină pe un scaun tapitaţ.Fiecare vine şi se scrie acolo.Deja sunt nr. 82 şi asta la ora 6 dimineaţa. Toata chestia asta mă costă AZI 60 euro plus o zi de muncă deoarece statul român nu a auzit de autocertificare, de formulare interactive online, de ghişee separate, de numere di ordine şi mai ales, de respect pentru cetăţeni.
În sfârşit vine cineva pe-acolo să vadă lista…”Oameni buni, nu cred că azi reuşim să facem mai mult de 70, maxim 80 de persoane. Sunt doar doua ghişee care lucreaza!” Şi asta la un consulat care “are grijă” de vreo 200 mii români cât suntem în zona aceasta: Piemonte, Valle d’Aosta, Liguria şî departamentele din partea franceză de pe lângă graniţă.
Din discuţia cu stimabilul am înţeles că până la urmă toţi cei din consulat sunt de părere că 4 ore – atât durează programul cu “sclavii”, sunt şi acestea mult prea multe şi că până la urmă noi ar trebui să nu mai avem nevoie de ei.
Mă rog, intru înăuntru, primesc acelaşi tratament de tipul “spune în pana mea ce vrei că mă deranjezi”, completez formularele care, în umila mea părere, puteau fi distribuite înainte aşa nu se mai pierdea timp, mă întorc la ghişeu unde stimabila doamnă se ofuscă spunându-mi pe un ton ridicat că e treaba mea să îmi fac fotocopia după C.I. – deşi nu se găsea un copiator funcţional acolo, deşi fotocopia costă 20 de cenţi, deşi din cei 60 de euro azi, plus 60 de euro pentru procura dinainte – cea pentru soţia mea ca să poată să facă paşaportul fetei, o fotocopie puteau să o facă şi ei.
Oricum, trăgând linie, fiecare vizită la “Consulat” e ca o teleportare în România, pare că intri în zona crepusculară, ajungând să îţi aduci aminte de ce ai plecat din România şi de ce nu trebuie să te întorci. Mulţumesc din inimă acesto funcţionari pentru buchetul de amintiri pe care mi-l oferă de fiecare dată.
Iată şi o poză şi un filmat cu locul “spre tăiere”, ca să vă faceţi o idee.

Şi filmatul:

Un comentariu

Nu sunt de acord cu eticheta de român trădător de ţară şi sclav în Italia… că nu sunt. Nu m-a adus nimeni forţat aici şi în mod sigur nu mă ţine nimeni forţat aici.
Mai jos vă expun lecturii Dumneavoastră replica pe care am considerat-o oportună să o dau unei doamne care e de părere că românilor din diaspora, inclus fiind şi eu, ar trebui să li se interzică votul, indiferent pentru ce ar fi el.

“Poate ar trebui doar noi, cei din afară să votăm văzând că de ani buni votează doar cei din ţară şi votează prost. Noi, “sclavii”, “trădătorii care nu stau să sufere cu voi în ţară” nu suntem influenţaţi de minciunile şi promisiunile deşarte pe care voi, cei care din patriotism – stupid de altfel şi în acelaşi timp masochist, le înghiţiţi în mod regulat o dată la 4 ani. Poate că până la urmă noi, ăştia din afară, mai putem scoate ţara aia din haznaua aia de democraţie.
Am vrut să muncesc în ţară şi am făcut-o pentru patru ani, apoi am plecat în Italia şi m-am reîntors în România pentru 9 luni de zile. Şi mereu, ce să vezi, exploatare pe bani puţini, pile şi relaţii la greu înaintea meritelor, chirie într-o hrubă pe care nici două salarii nu o acopereau. Şi vă întreb stimată doamnă/domnişoară ce rost mai are să stau într-o ţară în care trebuie să întreţin dintr-un salariu pe mine şi încă alţi 4 “ajutaţi” social? Copilul meu nu mă apreciază că stau ca prostul şi sufăr din simţ patriotic ci mă întreabă ce e de mâncare.V-aş aduce pe fiecare român în parte, care crede că patriotismul înseamnă să stai să suferi ca prostul pentru hoţi, v-aş aduce aici în Italia să vedeţi cât de exploatat sunt eu şi cât de sclav sunt cu 10 ore de muncă şi un salariu de circa xxxx de euro. Şi apoi să mai vorbim…
Da..votul ne aparţine şi nouă pentru că suntem cetăţeni români care, contrar părerii pe care o afişaţi, ne interesăm încă de ţară. Şi încă o dată poate ar trebui să votăm doar noi, cei 7 milioane sau cât suntem de români în afară, văzând că cei din ţară votează prost.
Cât despre comentariul la tema articolului, vă invit stimaţi jurnalişti să veniţi într-o vizită la Consulatul României de la Torino… În Italia chiar şi la Poşta tot există o coadă şi se ajunge la ghişeu pe baza unui număr. Aici, la ditamai consulatul şi în mod sigur şi în alte consulate, utilizatorii se adună ca vitele în curtea din spate iar belferii, boierii, angajaţii intră pe uşa din faţă când ar trebui să fie exact invers. Şi domnul consul nici măcar nu se oboseşte să îşi onoreze serviciul. Dar solicită 65 de euro pentru o taxă consulară care până la urmă nici nu îi poartă semnătura.
Şi încă o chestie – îmi cer scuze cu cititorii şi cu autorul articolului pentru prea lungul comentariu…dacă reuşesc să ajung la vot, dar prin prisma experienţelor trecute, nici măcar nu va fi o urnă aici la Torino, fiind obligat să merg la Milano, voi vota NU la referendum, aşa cel puţin va continua lupta între şacali şi se vor elimina reciproc. Poate aşa România se va salva. Hai cu falimentul naţional, hai cu soarta Greciei şi hai cu dictatura – de orice tip.”

Ca bonus vă atrag atenţia asupra unui blog pe care eu îl găsesc destul de interesant şi la care m-am abonat
http://capitalismpepaine.wordpress.com/

România mea din cântece

Astăzi nepoata mea, născută în România dar crescută în Italia, mi-a cerut ajutorul cu nişte teme. Printre acestea era şi una despre ţara ei (şi a mea), să culeagă de pe Internet poezii despre România care să vorbească despre ţară, despre geografia şi oamenii ei. Şi nu m-am putut abţine să nu plâng ascultând nişte cântece pe care le ascultam şi încă le mai ascult cu mult dor şi patos pentru ţară.
Iată aici câteva link-uri pe youtube:
începem cu cântecul suprem (mai actual şi mai necesar ca niciodată) – Deşteaptă-te române

Tudor Gheorghe – Acolo este ţara mea

Veta Biriş – Doamne ocroteşte-i pe români

Nicu Alifantis – Trăiască România, trăiască tricolorul (da! e cântec comunist – pentru unii, pentru mine e cântec patriotic)

Corul Armatei Române – Treceţi batalioane române Carpaţii / Drum bun

– un cântec special pentru mine, cel care a servit ţara pentru 4 frumoşi şi unici ani. Dacă participaţi vreodată la vreo defilare militară ascultaţi ceea ce se cântă. Eu unul ştiu că rămâneam drogat – acesta ar fi cuvântul cel mai potrivit, când defilam şi eram la garda drapelului. Rămâneam drogat pentru vreo două zile. Şi acum, când lucrez prin străinătate, încă mai cânt aceste cântece şi mereu îmi scapă câteva lacrimi şi mă gâtuie emoţia. Străinii nu pot înţelege niciodată trăirile noastre deoarece nu au aceeaşi simţire, nu au aceeaşi istorie chinuită pe care am avut-o noi. Mă doare că mi-am găsit norocul – aşa puţin cât e, în afară în loc să rămân în ţara mea.
Varianta instrumentală la Treceţi batalioane române Carpaţii – miere pentru sufletul soldatului…zgomot pentru alţii

Gheorghe Zamfir – Ciocârlia

Valeriu Sterian – Amintire cu haiduci

Şi ceva de încheiere:
Dumitru Fărcaşu – genericul de la Tezaur Folcloric

Şi o dedicaţie specială pentru politicienii români: Victor Socaciu – Mama lor la toţi

Să fac variante în engleză, italiană şi franceză?